Cafenea Politica

Istoria este de partea noastră

Încep, astăzi, expunerea argumentelor de ordin non-politic pentru care aşa-numita „Lege a Capitalei", lansată de Elena Udrea în scop de jaf al banului public, trebuie respinsă.

Descentralizarea administrativă este cheia dezvoltării oricărei comunităţi. Bucureştiul nu face excepţie. Şi nu doar realitatea zilei de astăzi demonstrează această realitate, ci şi istoria.

Bucureştiul bucureştenilor

Bucureştiul a devenit „Micul Paris" în perioada interbelică, ca o consecinţă a introducerii în administrarea oraşului a principiului descentralizării, prin înfiinţarea primăriilor de sector.

„Legea pentru Organizarea Administraţiunii comunale a oraşului Bucureşti", în cele două forme ale sale, din 1926 şi 1929, stipula că municipiul este împărţit în patru sectoare („Galben", „Negru", „Albastru" şi „Verde"), cu personalitate juridică proprie. Sectoarele „au, fiecare, bugetul lor, pecep taxele, impozitele şi contribuţiunile de la locuitorii domiciliaţi pe teritoriul lor, suportă sarcinile aferente şi rezolvă toate chestiunile cu caracter local...". Adică, exact statutul şi competenţele pe care o primărie de sector le are şi în ziua de azi. Consecinţele practice ale acestei delegări de competenţe şi transfer de bugete:
• Primăria generală şi-a concentrat activitatea şi resursele către marile proiecte de urbanism ale Capitalei, permiţând Bucureştiului să recupereze în ritm rapid decalajele de dezvoltare faţă de alte capitale europene. Atunci au fost sistematizate şi, în bună măsură, construite, marile artere ale oraşului (bulevardul Magheru, de exemplu). Atunci a apărut reţeaua modernă de transport în comun, extinsă în tot oraşul. Atunci au apărut marile reţele de infrastructură subterană (apă, canal, cabluri electrice şi telefonice).
• Primăriile de sector au preluat problemele curente ale cetăţenilor şi administrarea „la detaliu" a cartierelor. Atunci, zone întinse din oraş care, în perioada antebelică, aveau statut şi aspect de mahalale sordide, au fost integrate şi la propriu în oraş. Maidanele au devenit parcuri, iar munţii de gunoaie de pe străzile secundare au dispărut. Atunci a crescut calitatea vieţii majorităţii covârşitoare a locuitorilor din perimetrul situat între zona centrală şi aşa-numitele comune suburbane, devenite, sub comunişti, cartiere muncitoreşti.

Atunci a devenit Bucureştiul un oraş frumos, deşi se dezvolta „neunitar", cum îi place Elenei Udrea să articuleze acuzator pe la televizor. Atunci au fost sistematizate şi (re)-construite cele mai multe cartiere de case frumoase cu care astăzi ne mândrim atâta, deşi sunt foarte „neunitare". Zona Icoanei nu seamănă cu zona Cotroceni-Panduri, dar ne plac amândouă aşa, „neunitare" cum sunt, nu?!

Sursă imagine

Bucureştiul Elenei. Lupescu, Udrea etc...

Centralizarea administrativă a Bucureştiului a fost impusă de puterea de stat atunci când România a fost guvernată de un regim cu apucături antidemocratice, în beneficiul unei grupări politico-financiare al cărei unic scop era jefuirea banului public - camarila lui Carol al II-lea.

Similitudinile dintre modul de operare al jefuitorilor Capitalei de atunci şi al celor de acum sunt frapante. Elena de atunci, precursoarea Elenei de azi, Carol şi camarila au început prin a introduce principiul centralizării bugetare la nivelul Capitalei, prin Regulamentul Financiar al Muncipiului Bucureşti din 1936, fapt care a generat cele mari „tunuri" financiare trase, în epocă, pe banii bucureşteanului. Trei ani mai târziu, dictatura carlistă a „rezolvat" şi problema politică: prin noua lege a Capitalei, primarul general era numit, şi nu ales, pe 6 ani, primarii de sector se transformau în „ajutoare de primar", delegaţi de primarul general, iar administraţia publică intra sub „tutela şi controlul" Ministerului de Interne.

Consecinţe:
• Încetinirea până la blocare a marilor proiecte de urbanism şi de infrastructură ale Capitalei, în condiţiile unei creşteri constante de alocări bugetare - bani furaţi de camarilă.
• Degradarea constantă - care avea să fie desăvârşită de război şi, mai apoi, de comunişti - a calităţii serviciilor publice oferite de administraţie bucureşteanului.

PS: Mărturisesc că majoritatea informaţiilor pe care le am despre Bucureştiul interbelic provin din poveştile părinţilor mei, ale socrilor şi ale prietenilor familiei. Îi mulţumesc, de aceea, d-lui Lucreţiu Tudoroiu (cunoscut în mediile pasionaţilor de istorie şi de cultură ca „anticarul liberal", proprietarul anticariatului I.C. Brătianu) pentru informaţiile exacte pe care mi le-a furnizat. Îi mulţumesc pentru toate demersurile sale de apărare, cu argumente de ordin cultural şi istori, a Bucureştiului în faţa agresiunii camarilei Elenei Udrea.

sursa:http://www.chiliman.ro/Blog/andreichiliman/art/737/Istoria-este-de-partea-noastr%C4%83.html

Cafenea Politică

Stiri

Cele mai citite

Istoria este de partea noastră